Capitolul 2

BunicaPOV

-Draga,am ceva sa iti spun foarte important.i-am spus cu speranta ca va intelege ceea ce ii voi destainui

-Ce anume,buni?a intrebat ea nerabdatoare.

Oh,nepoata mea scumpa,de-ai sti ce secret iti ascundem de 19 ani,intreaga noastra familie este asa dar Ariadne nu ma lasat sa iti spun mai devreme.Mie frica ca nu vei intelege.Sfarsitul imi este aproape,simt asta asa ca va trebuii sa iti spun.

-Draga,sper ca nu vei fi foarte speriata si ca nu te vei supara dar…

Atunci Ariadne a intrat furioasa in camera.Stiam ca va auzi.

-Nu ii vei spune nimic,mama.a inceput sa ridice tonul fiica mea.

-A sosit timpul,va trebui sa stie ,trebuie sa ii spunem,draga.

-Dar nu poate afla,nu trebuie sa afle,nu vom mai putea sa avem grija de ea dupa aceea.a spus incepand sa planga.

-Ba da.

-Ce se intampla?de-ai sti ce se intampla…dar este un secret mult prea mare si mult prea puternic decat iti inchipui tu.

-Nu ma simt prea bine.spuse Ariadne dupa care se sprijini de tocul usii

AugustPOV

Este ceva aici ce nu-mi place.Ce trebuie sa stiu?Ce este atat de important?

-Nu ma simt prea bine.spuse mama dupa care se sprijini de tocul usii

-Mama?am alergat pana la usa.Te simti bine?

-Da.Trebuie doar sa ma odihnesc

-Bine,hai sa te ducem in dormitor.am spus grijuliu

Dupa ce am lasat pe mama in dormitor,am vrut sa ma indrept spre camera bunicii pentru a afla odata pentru totdeauna acest mare secret.Telefonul imi vibra in buzunarul pantalonilor dar am hotarat sa il ignor.Am mai facut cativa dar m-am gandit ca poate fi ceva important asa ca am raspuns.

-Da?am zis putin nervoasa

-Sa nu-mi spui ca nu vrei sa vorbesti cu mine.se auzi chicotul vesel al lui S.

-S-a intamplat ceva?

-Vroiam sa te anunt ca am terminat treaba cu Marian.a spus aceasta serioasa.A.,serios,gata nu ma mai gandesc la el,promit.

-Asa ai spus si despre Jean si despre Robert,o da,despre toti baietii cu care te-ai intalnit.am spus plictisita

-Ha ha!Acum vorbesc serios,nu-mi voi mai aminti de nici unul dintre ei pentru ca acum simt ceva pentru Mihai si simt ca este destul de serios.spuse aceasta pe un ton solem

-Sa ma i-au dupa tine?Hm…fie!Oricum voi fi acolo sa lipesc fiecare bucatica din inima ta.am spus amuzata

-Stiam eu!Cred ca Andrew simte ceva pentru tine.

Si brusc mi-am amintit de ochii lui albastri de cum se numea oare?ah,da lapis lazuli.Ok,ok de ce tocmai m-am gandit la asta?am spus mintal scuturand din cap.

-Nu mai spui nimic?A. sa stii ca pot sa vorbesc cu el.spuse serioasa

-Nu,mersi.Te astept diseara la mine.Pa.si am inchis telefonul fara sa astept ca Sabinne sa raspund,nu se supara

-Mama,plec!am spus incaltandu-ma

-Ok,ai grija la masini!Si vezi ca sunt niste bani pe masuta de la intrare pentru liceu.

-Bine.am luat bani si am iesit pe usa

Brusc am simtit un fior rece strabatandu-mi sirea spinarii.Cand se facuse asa frig?Suntem la inceputul lui septembrie,ce dumnezeu?

Am inceput sa alerg spre cladirea locuintei mele.

Cand in sfarsit am ajuns,am observat-o pe Sabinne stand in fata usii cu lacrimi in ochi si cu fata rosie.

-Hei,Sab,ce s-a intamplat?am intrebat grijulie

-Mihai…are…prietena..spuse acestea printre sughituri

-Oh,nu stie ce pierde.

-Nici macar nu ai vazut-o!spuse aceasta plangand mai tare.E o blonda oxigenata si cu masuri de fotomodel.

-Haide,S. numai plange.Vrei o ciocolata calda?am intrebat parandu-mi rau pentru ea

Nu am mai asteptat raspunsul ci am descuiat usa,am asezat-o pe Sabinne pe canapea si am pus apa la fiert pentru ciocolata.Am pus o patura subtire peste Sabinne care plangea in continuare.

-Of,A. nici nu stii cum doare.spuse aceasta plangandu-si parca de mila

Si nici nu aveam cum sa stiu,singurul meu prieten a fost un coleg din gimnaziu si un caine vagabond.Asa ca ii dau dreptate,experienta mea in dragoste este cam nula.Asta daca nu se pun respiratii le gura la gura de la orele de inot de la inceputul liceului.

-Ei,crede-ma ca imi este deajuns sa te vad pe tine cum suferi.am spus cu putin umor in glas

-Stiu,ce noroc ai cu o prietena ca mine.spuse Sabinne ingamfata

Am luat ibricul si am pus apa peste praful de ciocolata dupa care le-am pus pe masuta din fata canapele,sorbind fericita la fel si Sabinne langa mine din lichidul cald cu gust de cacao.

-A. ce s-a intamplat cu ochii tai?se uita speriata Sabinne la mine

Sar ca arsa de pe canapea si ma indrept spre oglinda de pe usa de la baie.Cand imi vad reflexia fetei am dat drumul canii de ciocolata pe parchet,aceasta facandu-se bucati.Ochii mei acum erau de un rosu rubiniu ,rosu ca….ca sangele.Fata mea era alba ca laptele,iar buzele erau de un roz foarte pal.Ce se intampla cu mine?

-August,esti in regula?spuse speriata Sabinne cu parul ei castaniu spre blond ravasit,si cu fata alba ca o fantoma

-Cred..mi-am tras sufletul.Cred ca da.

-Uite cred ca ai nevoie de somn.spuse ingrijorata Sabinne.

Cand m-am uitat din nou in oglinda,ochii mei erau normali ,aceeasi culoare ca ochii mamei.Poate Sabinne are dreptate,trebuie sa ma odihnesc,noptile albe din ultima vreme si-au spus cuvantul.

-Sabinne,vrei sa ramai ,te rog,la mine?am spus incercand sa ma calmez.

-Sigur.a raspuns instantaneu

Ne-am schimbat in pijamale si ne-am asezat in pat,uitand lumina aprinsa.

-S. te duci tu sa o inchizi?am intrebat eu cuminte

-E randul tau.a spus amuzata

-Eu am inchis-o data trecuta.

-Of,de ziua ta am sa iti fac cadou o lampa sa o pui pe noptiera.spuse ridicandu-se din pat

-Mersi.am spus inchizand ochii